1. Numai dragostea de Tine,
O, Isuse!
M-a-ntărit prin lungi suspine,
O, Isuse!
Mi-a dat linişte cerească,
Și-ocrotire îngerească,
Mi-a turnat în suflet harul,
Să pot îndura amarul.

2. Numai mâna Ta cea bună,
O, lsuse!
M-a păzit în grea furtună,
O, Isuse!
Mi-a fost dulce mângâiere,
Și-alinare în durere;
Mi-a adus din cer răbdare,
Și m-a-nvesmântat cu soare.

3. Numai vocea Ta duioasă,
O, Isuse!
M-a-ndreptat spre sfânta-Ți casă,
O, lsuse!
Mi-a croit prin lume cale,
M-a scăpat de-a morţii jale,
Mi-a gătit o moştenire,
De lumină şi iubire.

4. Te slăvesc, în umilinţă,
O, lsuse!
Pentru că mi-ai dat fiinţă,
O, lsuse!
Toate dorurile mele,
Fă doar Tu ce vrei cu ele,
Eu le-nchin cu bucurie,
Numai Ție, Ție, Ție!

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 225.