Cuvântul vieţii răsună
Răsună ca trâmbiţa-n zori
Podoaba ta frate creştine
Să fie cuvântul mereu
Acesta-i cuvântul ce sună
Și sună să şti nu-n zadar
La cei mândri le stă împotrivă
Iar celor smeriţi le dă har
Podoaba ta frate creştine
Nu-i slava de-aicea de jos
Ci pacea şi harul să-ţi fie
Căci acestea duc la Hristos
Nu vinde tu slava pe ocară
Căci astfel nu poţi ca să scapi
Cuvântul rămâne-n picioare
Căci el îţi dă biruinţă-n rai
Când cerul îşi scutură bolta
Când domnul veni-va pe nori
Cel smerit va fi o scânteie
Iar cel mândru va fi ca un stâlp
Te-ntreabă tu frate creştine
Te-ntreabă ce roade ai adus
Căci aur argint şi pietre scumpe
Acestea rămân doar atât
Un vuiet de ape se-aude
Un vuiet se-nalţă în slăvi
E gloata cea mare ce cântă
E Domnul se-nalţă în zări
Eşti vrednic părinte de slavă
Acela ce-ai fost şi vei fi
Ți-aducem cu toţi mulţumirea
De slava ce-a fost si va fi.