1. Cât e norul de păcate, astăzi pe pământ,
Multe și nenumărate, limba le-a făcut;
/: A vorbit așa de mult și-a păcătuit,
Însă Domnului pe cruce, Gura I-a tăcut. :/

R1: /:Limbă, limbă, ce-njuri ce vorbești,
Nu se iartă, nu se uită până nu plătești. :/

2. Ai făcut să curgă lacrimi, case ai aprins, Lângă alte mădulare, nu te-ai dat învins;
/: La mulți îi vorbești de bine, când îi întâlnești,
Dar la spate știi prea bine, cât îi clevetești. :/

R2: /:Limbă, iute, te-ai aprins ca-n foc,
Când se-aprinde nu se stinge pân’ nu arde tot. :/

3. Când te-ntreabă orișicine, despre ce n-ai vrea,
Cel mai sfânt răspuns știi bine, este nu sau da;
/: Dar răspunsul ocolește adevărul drept,
Tot minciună se numește, oricât de-nțelept. :/

R3: /:Limbă, mică, n-acoperi tot,
Veghează că prin minciună, te duci tot în foc. :/

4. Dacă ai auzit o vorbă despre cineva,
Cum ai prins-o ai și dus-o în gura altuia;
/: Poate să fie minciună, sau fapt împlinit,
Dar mai mult ca el ai grijă tu cât ai vorbit. :/

R4: /:Limbă, limbă, dacă n-o oprești,
La mulți provoci suferință, şi ai să plătești. :/

5. Limba-i arma de sudalme, bici usturător, Cu ea leagă și blesteamă cel defăimător
/: Tu fă-mă un dar de slavă, pentru Dumnezeu, slăvește-l în rugăciune și cântă-l mereu. :/

R5: /:Limbă, limbă, să te pocăiești, Niciodată ce nu-i bine să nu mai vorbești. :/