1. De ce să nu cânt într-una
Mulțumind lui Dumnezeu?
Căci El face-ntotdeauna
Toate spre binele meu!
Toate nu-s decât iubire,
Câte de la Domnul vin,
Câte 'nalță, câte țin
De-ai Săi I-au promis servire.

R: Toate pier și praf se fac
Dar iubirea Lui stă-n veac.

2. Cum își apăr sub aripă
Vulturii cuibul cu pui,
Așa Domnu-n orice clipă
M-apără cu brațul Lui.
El vegheaz' ca un Părinte,
Peste mine, chiar când eu
Nu știam de harul Său,
Fiind copil fără de minte.

3. Pe al Său Fiu ni L-a adus,
Spre a fi sacrificat,
Și din focul de vecie
Sângele Lui m-a scăpat.
O, izvor de apă vie,
Oricât să mă căznesc eu,
Prea slab e spiritul meu
Adâncimea să-Ți priceapă.

4. Al Său Spirit de lumină
El mi-L dă-n al Său Cuvânt,
Care mângâie și-alină
Conducând spre drumul sfânt.
Iar în inimă îmi pune
Al credinței foc nestins,
Care dă curaj de-nvins
Și chiar iadul ți-l supune.

5. El vrea, ca să-mi meargă bine,
Vrea să fiu tot sănătos,
Și chiar când nevoia vine,
El mi-ajută bucuros.
Orișicând puterea-mi slabă
S-a sfârșit și nu mai vrea,
Brațul Său, puterea Sa,
Mi le-ntinde El degrabă.

6. Iar când dorm, El cu-a Sa față
Mă păzește de orice rău,
Și în orice dimineață
Mă învaț-un cântec nou.
O, de n-ar fi El cu mine
Cum sunt oamenii de răi,
Eu din multele nevoi
Nicicând nu ieșeam cu bine.

7. Pentru că a Ta iubire
Mi-este acoperământ,
Ruga mea și-azi către Tine
Mi-o înalț, Părinte sfânt,
Dă-mi Tu har și dă-mi putere,
Să pricep iubirea Ta
Și-n veci să rămân în ea,
Săvârșind tot sfânta-Ți voie.

I: Imnuri Creștine - aprox. 1930, cântarea nr. 19
Traducere: Ștefan Demetrescu