Anonim V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C V7 C [V1] De ce să nu cânt într-una Mulțumind lui Dumnezeu? Căci El face-ntotdeauna Toate spre binele meu! Toate nu-s decât iubire, Câte de la Domnul vin, Câte 'nalță, câte țin De-ai Săi I-au promis servire. [C] Toate pier și praf se fac Dar iubirea Lui stă-n veac. [V2] Cum își apăr sub aripă Vulturii cuibul cu pui, Așa Domnu-n orice clipă M-apără cu brațul Lui. El vegheaz' ca un Părinte, Peste mine, chiar când eu Nu știam de harul Său, Fiind copil fără de minte. [V3] Pe al Său Fiu ni L-a adus, Spre a fi sacrificat, Și din focul de vecie Sângele Lui m-a scăpat. O, izvor de apă vie, Oricât să mă căznesc eu, Prea slab e spiritul meu Adâncimea să-Ți priceapă. [V4] Al Său Spirit de lumină El mi-L dă-n al Său Cuvânt, Care mângâie și-alină Conducând spre drumul sfânt. Iar în inimă îmi pune Al credinței foc nestins, Care dă curaj de-nvins Și chiar iadul ți-l supune. [V5] El vrea, ca să-mi meargă bine, Vrea să fiu tot sănătos, Și chiar când nevoia vine, El mi-ajută bucuros. Orișicând puterea-mi slabă S-a sfârșit și nu mai vrea, Brațul Său, puterea Sa, Mi le-ntinde El degrabă. [V6] Iar când dorm, El cu-a Sa față Mă păzește de orice rău, Și în orice dimineață Mă învaț-un cântec nou. O, de n-ar fi El cu mine Cum sunt oamenii de răi, Eu din multele nevoi Nicicând nu ieșeam cu bine. [V7] Pentru că a Ta iubire Mi-este acoperământ, Ruga mea și-azi către Tine Mi-o înalț, Părinte sfânt, Dă-mi Tu har și dă-mi putere, Să pricep iubirea Ta Și-n veci să rămân în ea, Săvârșind tot sfânta-Ți voie.