1. Pe marea, vieții, singur navigam,
Prin beznă, prin ceață și furtună;
Nici malul, nici lumina, nimic eu nu zăream,
Doar o mână am simțit: mâna Ta bună.

R: Când nimeni nu era cu mine,
Când valul greu mă acoperea,
Atunci eu am strigat spre Tine,
Iar mâna Ta, cu drag, mă ridica.

2. Când strigam cu disperare să mă audă cineva,
Am simțit iubirea Ta fără măsură.
Vântul mare, furtuna grea, au tăcut când vocea Ta
Cu putere a poruncit: "Taci! Fără gură!"

3. Și astăzi, viața te poartă printre valuri,
Dar o mână nevăzută te sustine;
Prin credință, cu Isus, vei păși peste talazuri,
Glasul Lui răsună blând: "Vino la Mine!"