Pe marea vieţii
Autor: Dana C  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 16/12/2007
E înspumată marea veţii mele
Şi ceru-n zări îl văd tot înnorat
Şi mi-e atît de dor dea Tale stele
Pe care negura le-a îngropat.

Trăisem clipele de cer cu Tine
Şi-n viaţă aveam un scop şi-un ţel
Tu ai lăsat cerul, m-ai ales pe mine
O cît mi-e dor de timpul acel!

Ce s-a întâmplat cu viaţa mea de rugaciune?
Când am căzut? Unde te-am părăsit?
Azi lipsa-ţi simt, izvor de-nţelepciune,
Eu sunt cel părăsit, nefericit...

Barca vieţii mele încet se afundă
Şi negrii nori către mine se apleacă
Ridică-mă Părinte! Speranţa-mi se cufundă,
Rosteşte un cuvînt şi marea o să tacă.

Speranţă am, din ce în ce, tot mai puţină,
Trăiesc doar c-o nădejde ce-i plăpândă,
Că dintre tot ce sunt mâna Ta fină
Trestia tremurândă n-o s-o frângă.

Ridică-mă pe culmile de altădată
Revin-o iar la timpul de-ntâlnire
O Dumnezeule, rămâi Tu al meu Tată
Să simt din nou ce-nseamnă fericire.

Şi valuri noi în barca mea lovesc
Şi ceru-i mult mai înorat acum,
Dar dintre nori steluţe se ivesc
Să-mi amintească că-mi croieşti un drum.

Ma-ai ajutat şi astă dată Doamne Sfinte,
Mi-ai dat speranţă încă-odata pe pământ,
Mă-ncredinţez deacum în braţul tău Părinte,
Din ziua asta până la mormânt!




O poezie, in care dupa cadere, strigatul de cainta se inalta triumfator spre Dumnezeu, transpus in rime frumoase si pline de curaj si speranta in harul iertator adus noua prin jerfa Fiului Sau, Isus Hristos! Gloria sa fie numai a Lui, pentruca a iubit atat de mult pe omul pacatos, din fiinta caruia izbucneste cantari de bucurie si de multumire, pentru o iubire atat de mare!
Statistici
  • Vizualizări: 1857
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 1
Opțiuni