1. Un imn de laudă-Ți cânt cu bucurie
Isuse, al meu Domn, Rege-al dreptății,
Căci laudă se cuvine numai Ție,
Părinte bun, Izvor al bunătății.
Ecoul laudei mele necurmate
Până departe-n zare să străbată,
Și cântul despre marea-Ți bunătate
Aș vrea să îl audă lumea toată!

R: Când eu eram orbit de neștiință
Mi Te-ai descoperit cu îndurare,
De-aceea Doamne, cu întreaga-mi ființă
Cânta-voi ne-ncetat iubirea-Ți mare.

2. Spre cer înalț smerit, cu dor cântarea
Ce-o înălțau cândva murind martirii,
Când se topeau pe rug ca lumânarea
Pentru măreața cauză-a mântuirii.
Căci nu putea-voi Doamne, niciodată,
S-ajung în sfânta Ta Împărăție,
De nu-Ți slujesc cu inima curată
Și nu Te laud mereu cu bucurie!

3. Aș vrea ca lauda mea să se unească
Cu lauda sfinților dintotdeauna,
Când voi ajunge-n Patria cerească
Când Tu Isuse, îmi vei da cununa.
Păzește-mă în lume de mândrie
Și de atacul duhurilor rele,
Nu cumva în cumplita lor furie
Să-mi stingă Doamne, lauda gurii mele.