Ilie Belciu V1 C V2 C V3 C [V1] Un imn de laudă-Ți cânt cu bucurie Isuse, al meu Domn, Rege-al dreptății, Căci laudă se cuvine numai Ție, Părinte bun, Izvor al bunătății. Ecoul laudei mele necurmate Până departe-n zare să străbată, Și cântul despre marea-Ți bunătate Aș vrea să îl audă lumea toată! [C] Când eu eram orbit de neștiință Mi Te-ai descoperit cu îndurare, De-aceea Doamne, cu întreaga-mi ființă Cânta-voi ne-ncetat iubirea-Ți mare. [V2] Spre cer înalț smerit, cu dor cântarea Ce-o înălțau cândva murind martirii, Când se topeau pe rug ca lumânarea Pentru măreața cauză-a mântuirii. Căci nu putea-voi Doamne, niciodată, S-ajung în sfânta Ta Împărăție, De nu-Ți slujesc cu inima curată Și nu Te laud mereu cu bucurie! [V3] Aș vrea ca lauda mea să se unească Cu lauda sfinților dintotdeauna, Când voi ajunge-n Patria cerească Când Tu Isuse, îmi vei da cununa. Păzește-mă în lume de mândrie Și de atacul duhurilor rele, Nu cumva în cumplita lor furie Să-mi stingă Doamne, lauda gurii mele.