Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea, Căci n-are seamăn și n-are hotar, Ca să salvezi de moarte omenirea Tu ai murit pe cruce la Calvar.
Refren 1
În Universul fără de hotare De ce-ai creat Pământul, nu pot ști... /: Nu înțeleg Isuse, de ce oare Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
Strofă 2
Tu, Cel ce ești Părintele științei, Atotcunoscătorul Dumnezeu, Ai coborât în valea umilinței Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Refren 2
Nu înțeleg miracolul iertării Față de omul ce s-a lepădat... /: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Strofă 3
Ți-ai arătat la cruce bunătatea, Să mori în locul nostru ai ales, Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea Ce pentru oameni e de ne-nțeles...
Refren 3
Căci îngrădită-mi este acum gândirea Să pot pătrunde tainele cerești, Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea Dar pot să spun Isus, cât mă iubești... :/
Strofă 1
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea, Căci n-are seamăn și n-are hotar, Ca să salvezi de moarte omenirea Tu ai murit pe cruce la Calvar.
Refren 1
În Universul fără de hotare De ce-ai creat Pământul, nu pot ști... /: Nu înțeleg Isuse, de ce oare Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
Strofă 2
Tu, Cel ce ești Părintele științei, Atotcunoscătorul Dumnezeu, Ai coborât în valea umilinței Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Refren 2
Nu înțeleg miracolul iertării Față de omul ce s-a lepădat... /: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Strofă 3
Ți-ai arătat la cruce bunătatea, Să mori în locul nostru ai ales, Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea Ce pentru oameni e de ne-nțeles...
Refren 3
Căci îngrădită-mi este acum gândirea Să pot pătrunde tainele cerești, Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea Dar pot să spun Isus, cât mă iubești... :/
1 / 1▲
1. Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea,
Căci n-are seamăn și n-are hotar,
Ca să salvezi de moarte omenirea
Tu ai murit pe cruce la Calvar.
R1: În Universul fără de hotare
De ce-ai creat Pământul, nu pot ști...
/: Nu înțeleg Isuse, de ce oare
Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
2. Tu, Cel ce ești Părintele științei,
Atotcunoscătorul Dumnezeu,
Ai coborât în valea umilinței
Și ai iertat pe veci păcatul meu!
R2: Nu înțeleg miracolul iertării
Față de omul ce s-a lepădat...
/: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării
Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
3. Ți-ai arătat la cruce bunătatea,
Să mori în locul nostru ai ales,
Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea
Ce pentru oameni e de ne-nțeles...
R3: Căci îngrădită-mi este acum gândirea
Să pot pătrunde tainele cerești,
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea
Dar pot să spun Isus, cât mă iubești... :/
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.