Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea, Căci n-are seamăn și n-are hotar, Ca să salvezi de moarte omenirea Tu ai murit pe cruce la Calvar.
Refren 1
În Universul fără de hotare De ce-ai creat Pământul, nu pot ști... /: Nu înțeleg Isuse, de ce oare Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
Strofă 2
Tu, Cel ce ești Părintele științei, Atotcunoscătorul Dumnezeu, Ai coborât în valea umilinței Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Refren 2
Nu înțeleg miracolul iertării Față de omul ce s-a lepădat... /: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Strofă 3
Ți-ai arătat la cruce bunătatea, Să mori în locul nostru ai ales, Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea Ce pentru oameni e de ne-nțeles...
Refren 3
Căci îngrădită-mi este acum gândirea Să pot pătrunde tainele cerești, Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea Dar pot să spun Isus, cât mă iubești... :/
Strofă 1
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea, Căci n-are seamăn și n-are hotar, Ca să salvezi de moarte omenirea Tu ai murit pe cruce la Calvar.
Refren 1
În Universul fără de hotare De ce-ai creat Pământul, nu pot ști... /: Nu înțeleg Isuse, de ce oare Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
Strofă 2
Tu, Cel ce ești Părintele științei, Atotcunoscătorul Dumnezeu, Ai coborât în valea umilinței Și ai iertat pe veci păcatul meu!
Refren 2
Nu înțeleg miracolul iertării Față de omul ce s-a lepădat... /: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
Strofă 3
Ți-ai arătat la cruce bunătatea, Să mori în locul nostru ai ales, Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea Ce pentru oameni e de ne-nțeles...
Refren 3
Căci îngrădită-mi este acum gândirea Să pot pătrunde tainele cerești, Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea Dar pot să spun Isus, cât mă iubești... :/
1 / 1▲
1. Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubirea,
Căci n-are seamăn și n-are hotar,
Ca să salvezi de moarte omenirea
Tu ai murit pe cruce la Calvar.
R1: În Universul fără de hotare
De ce-ai creat Pământul, nu pot ști...
/: Nu înțeleg Isuse, de ce oare
Iubești atât de mult ai Tăi copii? :/
2. Tu, Cel ce ești Părintele științei,
Atotcunoscătorul Dumnezeu,
Ai coborât în valea umilinței
Și ai iertat pe veci păcatul meu!
R2: Nu înțeleg miracolul iertării
Față de omul ce s-a lepădat...
/: Ai fi putut pe veci să-l dai uitării
Lăsându-l veșnic morții condamnat. :/
3. Ți-ai arătat la cruce bunătatea,
Să mori în locul nostru ai ales,
Nu pot Isuse să-nțeleg dreptatea
Ce pentru oameni e de ne-nțeles...
R3: Căci îngrădită-mi este acum gândirea
Să pot pătrunde tainele cerești,
Nu pot să-Ți înțeleg deplin iubrea
Dar pot să spun Isus, cât mă iubești... :/