1. Seara când lucesc stelele sus pe cerul cel înalt,
Parcă într-o altă lume de îngerii sunt chemat.
Atunci dorul mă cuprinde și mă 'nalță către cer,
Sus la al meu bun Părinte unde nu mai sunt dureri.

2. Străluciți numai voi stele la mulți păcătoși săraci,
Iar voi îngeri chemați numai inimile ne-ncetat,
Ca zburând sus prin nădejde fericirea s-o guste
Și-ajungând în cer odată, laudă-n veci să răsune.

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 232