1. Ai hotărât să Te cobori
Ca să mori zdrobit
Și-n iesle-n veșted așternut
Te-ai născut smerit.
Cântărit-a fost cândva
Orice stea de mână Ta
Iar acum pe brațe omul Te ținea.

R: Te-ai smerit adânc când ai ales să-mbraci țărâna
Devenind un Prunc plăpând și neajutorat,
Însă bucuros Te-ai întrupat
Să ne-mpaci cu Cel Prea'nalt
Și în cerul Tău să-Ți fim cununa.

2. Păcatul omului robit
Ai venit să-l iei
Paharul morții cel cumplit
Ai ales să-l bei.
De milenii așteptai
Mântuirea să ne-o dai
Și-ai venit in lume cerul să-l redai

R: Te-ai smerit adânc când ai ales să-mbraci țărâna
Devenind un Prunc plăpând și neajutorat
Însă bucuros Te-ai întrupat
Să ne-mpaci cu Cel Prea'nalt
Și în cerul Tău să-Ți fim cununa.