Monica Turtoi V1 C V2 C [V1] Ai hotărât să Te cobori Ca să mori zdrobit Și-n iesle-n veșted așternut Te-ai născut smerit. Cântărit-a fost cândva Orice stea de mână Ta Iar acum pe brațe omul Te ținea. [C] Te-ai smerit adânc când ai ales să-mbraci țărâna Devenind un Prunc plăpând și neajutorat, Însă bucuros Te-ai întrupat Să ne-mpaci cu Cel Prea'nalt Și în cerul Tău să-Ți fim cununa. [V2] Păcatul omului robit Ai venit să-l iei Paharul morții cel cumplit Ai ales să-l bei. De milenii așteptai Mântuirea să ne-o dai Și-ai venit in lume cerul să-l redai [C] Te-ai smerit adânc când ai ales să-mbraci țărâna Devenind un Prunc plăpând și neajutorat Însă bucuros Te-ai întrupat Să ne-mpaci cu Cel Prea'nalt Și în cerul Tău să-Ți fim cununa.