1. E noapte și ger și stele-s aprinse pe cer,
Să nască-i venise vremea acum
Și ea-i ostenită de drum,
În trupul de lut îl poartă pe Cel ce-a făcut
Și ceru-nstelat și ieslea de miei,
Și-a întocmit chiar și inima ei.

R: Ce mare har ca tocmai ea să-L nască pe Mesia,
Deși-i o copilă, fecioară umilă,
E aleasă de Cel Preaînalt,
Se bucură-n tăcere, uitând orice durere,
Căci Pruncul acesta de mult așteptat
E chiar Dumnezeu întrupat.

2. Pe Cel din vecii, Maria îl poate privi,
În scutece Regele-i înfășat
Și-n ieslea umilă-i culcat,
Acesta va fi Acel ce vă va mântui
Pe-al crucii calvar, al cerului dar
Va învinge păcatul murdar.