1. Eden, grădină minunată
În tine se întâmplă o taină.
Dumnezeu, din pământ, pe om îl creează
Și-i dă în stăpânire tot ce în grădină se află.

R: Eden, Eden, grădină minunată
În tine vreau să ajung și eu odată.
Eden, Eden, tainică grădină,
După tine îmi arde dorul-n piept.

2. Eden, tainică grădină,
Creată în toată splendoarea divină,
Cu pomul vieții în mijlocul ei,
Și ape cristaline curgând spre margine,
Udând tot ce Dumnezeu a creat.