Zaharia Cristina V1 C V2 C [V1] Eden, grădină minunată În tine se întâmplă o taină. Dumnezeu, din pământ, pe om îl creează Și-i dă în stăpânire tot ce în grădină se află. [C] Eden, Eden, grădină minunată În tine vreau să ajung și eu odată. Eden, Eden, tainică grădină, După tine îmi arde dorul-n piept. [V2] Eden, tainică grădină, Creată în toată splendoarea divină, Cu pomul vieții în mijlocul ei, Și ape cristaline curgând spre margine, Udând tot ce Dumnezeu a creat.