1. Numai frunză, ce durere,
Vezi cum Isus plânge.
Credința ta-i așa mică,
Iubirea-ți așa de slabă,
Că nu produci alta:
Numai frunză, numai frunză!

2. Numai frunză, unde-i dară
A vieții roadă?
Domnul tău de mult o caută,
Te taie dacă nu află;
Vai celui ce-aduce:
Numai frunză, numai frunză!

3. Numai frunză, o durere,
Viața s-a sfârși;
De lași vremea trecătoare,
Viața veșnică-i pierde;
Ce vei avea folos?
Numai frunză, numai frunză!

4. Numai frunză? Cum vei putea
Să stai cu acestea?
Când va veni judecata,
Flacăra mare-i răsplata,
Arde-vei ca pleava
Având frunze, numai frunze.

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 134
Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 121