1. Până când Dumnezeu e ajutorul meu;
Nu am suspin și sufletul e în bucurie.

2. Iar când noapte vine, soarele apune;
La miezul nopții încă știu că Isus e al meu.

3. Când voi îmbătrâni, și lumea m-a răni;
Eu la Isus voi alerga, căci El m-a vindeca.

4. Numai la Isus caut, căci El mi-e foarte drag;
El mă iubește pe mine, Mântuitor dulce.

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 133