1. O când vom trece odată,
Peste Iordanul morții,
Sus la țărmuri în Canaan,
Nădejdea ni s-a-mplini,
Acolo în strălucire
Vom vedea noi patria.
Ne vor trece durerile,
tot suspinul și frica.

R: Ce mare bucurie, deplină fericire
Și după lupta de jos,
Patria cea bogată,
Odihnă și-n veci viață,
Cunună-mpărătească!

2. Acolo ne vom vedea noi,
Cu totul așa schimbați,
Îmbrăcați prin înnoire,
Strălucind noi minunați.
Vom fi precum e și Isus,
Fața ne va străluci,
Și cei ce cu noi s-or afla,
Ca sfinții s-or veseli.

3. Acolo-i numai iubire,
Ea stăpânește toate:
Mulțumirea, lauda, cinstea,
Ne-ncetat s-or auzi,
E un cuget, o simțire,
Dar nici o despărțire.
În această familie,
Un Părinte-i și mulți fii.

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 30
Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 311