1. O cum vom fi când scopul vom ajunge,
Când după lupta cea grea din urmă
Din acest pustiu acasă ne-om duce,
Intrând prin poarta vieții eterne.
Când pulberea de pe picioare-om șterge
Și, de pe fețele, sudorile,
Și-L vom vedea, Îl vom saluta atunci
Pe Cel ce ne-a întărit pe cale.

2. O cum vom fi când strălucirea razei
Soarelui veșnic ne-a înconjura?
O, mărire! Când acolo ne-om vedea,
Făr' de păcat în viață sfântă
Când nu s-alipit de noi nici o pată
Nu s-apropie durerea de noi
Ca cetățeni cerești, voios vom intra,
La Dumnezeu, în ceata sfinților.

3. O cum vom fi când ce ochiul n-a văzut,
Nu s-a auzit, inimi n-ar fi simțit,
Aceea-a fi partea noastră-acolo sus,
Ce Dumnezeu pentru noi a gătit.
Sus, dar, pe calea înaltă să mergem,
Merită ea osteneala noastră
Înainte, dar, voios să străbatem,
Domnul cu multe bunuri ne-așteaptă!

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 27