1. Când mă gândesc mă întristez
Și recunosc durerea
Ce a purtat Mielul Cel sfânt
Să îmi dea înfierea
El nu era nici strălucit
Și n-avea frumusețe
Nu atrăgea multe priviri
Dar ridica tristețea

R: Noi rătăceam ca niște oi
Pe drumuri tot străine
Dar El povara multor răi
Ia oricui la El vine
Va vedea rodul muncii Lui
Inimi mulțumitoare
Eu Îl urmez, căci altul nu-i
Așa de scump sub soare

2. Când mă gândesc Îi mulțumesc
Căci pentru mine-s toate
Cu durerea obișnuit
Mi-a dat ce-altul nu poate
Nu L-am băgat în seamă-atunci
Nu vroiam să-I văd fața
Dar pentru-al meu păcat muri
Și murind mi-a dat viața

3. Eu trebuia să fi plătit
Pentru-a mele păcate
Dar El demult a fost zdrobit
Să dea inimi curate
Și-n locul meu a fost străpuns
Ca în schimb să-mi dea pacea
Ar trebui să fie iubit
Primit de lumea-aceasta