Mia Iovin - Notă personală
(Presimţiri care s-au împlinit)
„De la Periprava, o parte dintre deținuți am fost mutaţi mai spre răsărit, spre Marea Neagră, la Colonia Grind.
Acolo am avut alte experienţe binecuvântate cu Dumnezeu. Printre ele, am avut convingerea că voi ajunge şi eu acasă la familia mea iubită și la fraţii mei iubiţi. M-am rugat atunci și am zis:
“Doamne, Domnul meu, dacă e voia Ta să ajung și eu acasă într-o zi înainte de aceasta. Te rog, fă-mi parte să pot trece și prin închisoarea Jilava despre care am auzit multe. Îți mulțumesc că m-ai ascultat!”
La data de 12 mai 1964, mare zarvă în colonie! Au fost strigate vreo 230 de nume de deţinuţi, din vreo mie de altele, cu ordinul:
“Faceţi-vă bagajele!”
Printre cele strigate a fost și numele meu. Toți ceilalţi deţinuţi ziceau:
“Mergeţi acasă”
Ei nu știau ce mă rugasem eu în legătură cu un popas prin Jilava în drum spre eliberare. Nu au fost lucrurile cum au crezut ei, ci aşa cum mă rugasem eu și Domnul mi-a ascultat rugăciunea.
La Jilava, o fortăreaţă de beton construită sub nivelul pământului, la vreo 6 km de București, am avut parte de alte experienţe minunate cu Dumnezeu, pe cât de grele, pe atât de frumoase.
Printre cei întâlniţi acolo, după 5 ani de zile, au fost: fr. Vasilică Moisescu şi fr. Traian Ban ca şi alte noi cunoștinte de fraţi binecuvântați de Domnul.
Primul dintre noi plecat libertate a fost Traian Ban, iar în ziua când el a fost eliberat, eu am primit vorbitor cu familia.
După aproape 6 ani, mi-am văzut soţia și fetiţa, Casiana, care s-a născut la 5 luni după arestarea mea şi acum aveam să o văd pentru prima dată.
Vorbitor, însă, nu mi-a fost dat la ora anunţată, ci a trebuit să aştept destul de multă vreme. Gardianul a motivat întârzierea cu faptul că a primit ordin de la comandantul politic al închisorii să nu mă introducă la vorbitor până nu vine și el.
Voia cu tot dinadinsul să fie de față, căci din anumite motive, îl interesa. Atât soţia cât și eu, l-am surprins la un moment dat copleșit de emoţii, pe care se trudea să le stăpânească.
Așa s-a făcut că eliberarea mea avea să fie în ultima zi a executării decretului de graţieri: 31 iulie 1964, când presimțirile din cântecul meu s-au împlinit!
Minunat este Domnul! SLAVĂ LUI!”