Mia Iovin - Notă personală
„Cu ocazia arestării secrete de 3 zile și 3 nopţi, din 21 septembrie 1954, pe când aveam 29 de ani, cu anchete și presiuni de zi și de noapte, cu acuze grele de spionaj, sabotaj etc... până la spălarea creierului, sănătatea excelentă de până atunci mi s-a frânt, și acest ţepuş ce mi s-a înfipt adânc în carne aveam să-l port tot restul vieţii...
Aşa se face că am avut dese internări în spital, pentru care I-am dat slavă Domnului.
Odată, pe când eram bolnav, internat în Spitalul Județean din Arad, am primit de la Domnul această cântare. Era o zi de Duminică din luna mai, prin anul 1970, o dimineaţă cu cer senin și raze de soare mângâietoare. Sigur, mi-am adus aminte că frații sunt adunați pentru slăvirea Mântuitorului şi Domnului nostru Isus Hristos.
Am primit un îndemn clar, să îmi iau halatul și să ies în curte. Castanii mari din curtea spitalului erau înfloriți și fiecare floare albă pe fondul de verde intens părea un sfeşnic cu lumina aprinsă, de forma unui con al cărui vârf străpungea văzduhul spre cerul înalt.
Inima îmi era plină de mulţumiri în rugăciune înaintea Domnului pentru toți ai mei, familia, cât și familia duhovnicească.
Mi-am zis: “Cum să stau eu pasiv, de unul singur, pe un pat de spital când toţi frații, surorile și copiii slăvesc pe Domnul, împreună cu oștile cerești?”
Atunci, mi-am unit gândurile de mulţumire și laudă cu ale lor, și cu glasul meu L-am slăvit pe Domnul. Cuvintele şi melodia au curs fară nici o oprelişte, ca un pârâiaş cristalin care coboară din vârf de munte. Eram foarte fericit, cum mă plimbam în curte pe sub castanii înfloriţi, ca-ntr-un templu al naturii.
Când totul s-a statornicit și sedimentat bine în memorie, mi-am adus aminte că într-un alt salon era un frate de credinţa noastră comună. L-am rugat să-şi ia halatul și să vină cu mine în curte. I-am împărtășit ce s-a întâmplat ceva mai devreme și ce dar mi-a dat Domnul de sus, din cer. L-am învățat cântarea nouă, I-am mulţumit împreună lui Dumnezeu și așa am avut şi noi doi Adunare în cinstea Domnului, în acea minunată zi, care s-a înregistrat sus în cer. (Maleahi 3:16-18)
“ Când ceru-ntreg se-nchină și-I cântă Aleluia, cum să tăcem noi oare?” GLORIE! ALELUIA!”