1. Când m-ai întâlnit Isuse, erau nori și vreme rea
pe cărarea vieții mele, ce-o simțeam atât de grea.
/: Nici o rază de lumină nu zăream în jurul meu,
ci doar stranie-ntunecime ce mă-nspăimânta mereu. :/

R: Dar de când Tu m-ai primit pe-ale Tale brațe,
nu-s mai omul părăsit, nici drumețul izgonit,
/: pe căi cu tristețe. :/

2. Când m-ai întâlnit Isuse, eram gol și un om sărac
și credeam că pe vecie în acestea am să zac.
/: Numai răni însângerate ce mă usturau mereu,
se găseau adânc făcute de cel rău în duhul meu.

3. Când m-ai întâlnit Isuse eram trist și ticălos
și credeam că niciodată n-o să mai devin voios.
/: Nu știam de fericire, nici de vorba cu alin,
nici de inima curată să iubească mai deplin. :/

4. Iar, când m-ai primit Isuse ca pe orbul Bartimeu,
am putut să văd mai bine cât de jalnic eram eu.
/: Azi îți mulțumesc cu lacrimi, căci din starea ceea de jos
m-ai scos ca să am cu sfinții parte-n Raiul glorios.