Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Când m-ai întâlnit Isuse, erau nori și vreme rea pe cărarea vieții mele, ce-o simțeam atât de grea. /: Nici o rază de lumină nu zăream în jurul meu, ci doar stranie-ntunecime ce mă-nspăimânta mereu. :/ [C] Dar de când Tu m-ai primit pe-ale Tale brațe, nu-s mai omul părăsit, nici drumețul izgonit, /: pe căi cu tristețe. :/ [V2] Când m-ai întâlnit Isuse, eram gol și un om sărac și credeam că pe vecie în acestea am să zac. /: Numai răni însângerate ce mă usturau mereu, se găseau adânc făcute de cel rău în duhul meu. [V3] Când m-ai întâlnit Isuse eram trist și ticălos și credeam că niciodată n-o să mai devin voios. /: Nu știam de fericire, nici de vorba cu alin, nici de inima curată să iubească mai deplin. :/ [V4] Iar, când m-ai primit Isuse ca pe orbul Bartimeu, am putut să văd mai bine cât de jalnic eram eu. /: Azi îți mulțumesc cu lacrimi, căci din starea ceea de jos m-ai scos ca să am cu sfinții parte-n Raiul glorios.