1. Ni s-au dus cu vremi apuse
bucuriile șuvoi
prietenii, frății de-o clipă
ce-am crezut
Pe vecii că se-nfiripă
ni s-au dus așa de-n pripă
au trecut,
și-n al lacrimii șuvoi
ai rămas doar Tu Isuse
Tu cu noi!

2. Frați de amintiri nespuse
din cerescul Tău război
frați de care strîns ne leagă
dor și gând
din frăția ce se-ncheagă
câte unul se dezleagă
rând pe rând
și-n al Tău ceresc război
mai rămâi doar Tu Isuse
Tu cu noi.

3. Și-alte prietenii aduse
de s-ar duce iar napoi
dacă frați de-ai noștri iară
ne-ar lăsa
ca să scape de ocară
și de ura lumii-amară
ar pleca
orișicâți vor da napoi
Te rugăm rămâi Isuse
Tu, cu noi.