Pасе vreau, alinatoare,
să-mi cuprindă veşnic inima,
să-mi aprindă-n suflet candela,
ca să fiu biruitor!
Doamne, Tu-mi eşti pacea sfântă,
Tu iubit Mântuitor,
și când marea se frământă,
Tu-mi ești scut ocrotitor.
Unde să mă duc eu, oare?
Unde nu mai este chin amar,
când îmi străluceşte-n cale-un-far
și un scump Mântuitor!
Vreau ca razele de soare,
să-ncălzească visul meu pribeag,
pe Isus să-L am mereu mai drag,
când prin văi pustii cobor.
Cerul vreau să se coboare...
sufletul de el să-mi fie plin,
azi în drumul meu de peregrin,
ca s-ajung în el mi-e dor.