1. Odată, când eram păstor
pe culmile senine,
spuneam, în șoapte că mi-e dor,
Isus, mi-e dor de Tine!
Și nu știu cum mi-au fost atunci
nădejdile-mi de bine,
c-am alergat prin văi și lunci,
Isus, Isus spre Tine!

2. Lăsasem cuibul părintesc,
şi scumpa-mi turmă-n vale,
în dorul meu să Te-ntâlnesc
Isus, Isus în cale!
Mi-aduc mereu aminte cum
în nişte clipe line,
m-am întâlnit atunci în drum
Isus, Isus cu Tine!

3. Acelaşi vis de mic păstor,
visat prin vremi apuse,
mi s-a-mplinit cu-atâta dor,
cu-atâta dor, Isuse!
De-atunci împărtăşesc, din prag,
acele clipe line,
ce le-am trăit cu-atâta drag,
Isus, Isus cu Tine!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 114
Text prelucrare