Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Odată, când eram păstor pe culmile senine, spuneam, în șoapte că mi-e dor, Isus, mi-e dor de Tine! Și nu știu cum mi-au fost atunci nădejdile-mi de bine, c-am alergat prin văi și lunci, Isus, Isus spre Tine! [V2] Lăsasem cuibul părintesc, şi scumpa-mi turmă-n vale, în dorul meu să Te-ntâlnesc Isus, Isus în cale! Mi-aduc mereu aminte cum în nişte clipe line, m-am întâlnit atunci în drum Isus, Isus cu Tine! [V3] Acelaşi vis de mic păstor, visat prin vremi apuse, mi s-a-mplinit cu-atâta dor, cu-atâta dor, Isuse! De-atunci împărtăşesc, din prag, acele clipe line, ce le-am trăit cu-atâta drag, Isus, Isus cu Tine!