1. Cântarea sfânt-a mulţumirii
de pe altarul vieţii mele,
nu s-a-nălţat destul spre stele,
în orice ceas al izbăvirii!

R: Părintele meu Sfânt,
dă-mi zilnic viu avânt,
să-Ţi cânt, să Te slăvesc
de harul ce-l primesc,
de ajutorul Tău
pe-al vieţii drum, mereu!

2. Tu-ai împlinit de orice dată
făgăduinţele rostite,
şi izbăviri mi-ai dat grăbite,
când mi-a fost viaţa încercată!

3. Nu mi-ai făcut după dreptate,
sau dup-a mea vinovăţie,
ci fără merit mi-ai dat mie
har după har în toate, toate.

4. De bunătatea-Ţi nesfârșită
ce mă îndeamnă la cântare,
doresc să-Ţi cânt și-n zi cu soare,
și-n zi cu zarea mai umbrită!

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 229