1. Doamne, dacă-mi spui s-aduc Ia Tine
un neînsemnat și slab măgar,
să nu caut să schimb - cum cred - mai bine,
să-Ți aduc un falnic armăsar!

R: Ascultarea, ascultarea
e porunca cea dintâi,
care Dumnezeu a dat-o
omului în Raiul Lui.
Viața ține de-ascultare
de-mpăratul slavei Mare!

2. Să-Ți ascult porunca Ta cea vie:
să nu tai, sau să lipesc ceva,
doar așa cum spui, dau mărturie
pentru Tine, pentru jertfa Ta!

3. Ascultarea cea adevărată
e așa cum scrie în Cuvânt.
Pildă-mi ești, Isuse - minunată,
cum Tu-ai ascultat de Tatăl Sfânt!

4. Adevăru-i simplu, ca lumina;
cei cu-alt interes nu-l vor întreg.
Locul lor călduț de jos e tina
pusă peste ochi și nu-nțeleg!

5. Doamne, scumpul, dragul meu, Isuse,
Te ascult, ce-ar fi să pătimesc,
să-Ți înalț poruncile-Ți nespuse,
Numele-Ți prin cântece-L slăvesc!

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 151