Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Doamne, dacă-mi spui s-aduc Ia Tine un neînsemnat și slab măgar, să nu caut să schimb - cum cred - mai bine, să-Ți aduc un falnic armăsar! [C] Ascultarea, ascultarea e porunca cea dintâi, care Dumnezeu a dat-o omului în Raiul Lui. Viața ține de-ascultare de-mpăratul slavei Mare! [V2] Să-Ți ascult porunca Ta cea vie: să nu tai, sau să lipesc ceva, doar așa cum spui, dau mărturie pentru Tine, pentru jertfa Ta! [V3] Ascultarea cea adevărată e așa cum scrie în Cuvânt. Pildă-mi ești, Isuse - minunată, cum Tu-ai ascultat de Tatăl Sfânt! [V4] Adevăru-i simplu, ca lumina; cei cu-alt interes nu-l vor întreg. Locul lor călduț de jos e tina pusă peste ochi și nu-nțeleg! [V5] Doamne, scumpul, dragul meu, Isuse, Te ascult, ce-ar fi să pătimesc, să-Ți înalț poruncile-Ți nespuse, Numele-Ți prin cântece-L slăvesc!