Pe malurile triste, plângeau în Babilon
Când își aduceau aminte, creștinii din Sion.
Și harpa bucuriei, din sălcii atârna
În țara pribegiei, nimeni nu mai cânta.
Dacă te voi uita, Ierusalime,
Să-și uite dreapta mea destoinicia
Eu nu vreau nicidecum să te uit,
Ci vreau să fac din tine bucuria.
Acolo le cereau vrășmașii bucurii
Să le cânta a lor cântare cu harpele aurii.
Cum să cântăm aici, pe-acest pământ străin,
Cântările-nchinate a Domnului divin?
Un nou Ierusalim s-a coborât din cer
Și va domni-n Sion, Isus Emanuel.
Nu vor mai fi dureri, vor fi doar bucurii
Și El în veci de veci în ceruri va domni.