1. Când Ţie mă închin,
Isusul meu Divin,
mă-nchin Fiinţei Tale,
căci Ea-i preasfântă CALE,
PUTERE şi-ADEVĂR
și VIAȚA cea de cer,
SFINŢENIA-ntrupată
și PACEA minunată,
LUMINĂ și DREPTATE,
eternă UNITATE,
adâncă DEVOTARE,
IUBIRE, şi-ASCULTARE
/: de Dumnezeul Sfânt :/
în cer și pe pământ!
Amin, amin!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 232
- definiții -