1. La smerenia smerită,
Doamne-ajută-mă s-ajung,
să n-am limba otrăvită
și nici coarne ca să-mpung!

R: Smerenie, smerenie,
/: floare din rai, :/
/: ține-mi tu în tine :/
/: vorbă și trai! :/

2. Să nu-mi fie limba miere,
iar în inimă venin;
să n-am gândurile fiere
îmbrăcate-n glas senin!

3. Să-mi port crucea ca și Tine,
firea să mi-o răstignesc,
Doamne-așa cum se cuvine,
ca să am un trai ceresc!

4. Adevărul Cărţii sfinte
să zdrobească-n mine sfânt,
dragostea s-o am fierbinte,
cum aveai Tu pe pământ!

5. La smerenia smerită,
Doamne-ajută-mă mereu,
s-o trăiesc nemaioprită,
proslăvind pe Dumnezeu!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 246