1. La cine să-ndrăznim, Isuse,
când, neveghind, am rătăcit?
Tu ai comorile nespuse
de har, acum şi-n nesfârşit!

R: Trimite izbăvirea,
căci singur Tu eşti Cale!
Înalţă-ne trăirea,
Isus, de-aici din vale,
să-Ţi fim o mărturie
mai limpede, mai vie!

2. La cine să-ndrăznim, la cine,
când bezna aripa şi-a-ntins,
să nu putem cunoaşte bine
al adevărului cuprins!

3. La cine să-ndreptăm fiinţa,
când stânci în cale întâlnim,
şi-n noi domneşte neputinţa?
Spre Tine-ncrezători privim!

4. Isuse, Tu nu scoţi afară
pe nimeni, câţi la Tine vin;
Tu ne primești! - Căci nu ai seară
în har - Îți mulţumim, amin!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 261