1. Privirea toată să-mi feresc
de stări și căi deşarte,
că-n mine-adânc se-ntipăresc
și mă împing spre moarte!
/: Dă-mi, Doamne, har să mă feresc
de căi ce duc la moarte! :/

2. Pe poarta ochilor, uşor
păcatul intră-n viaţă,
şi toarnă mai stăruitor
imagini vii și ceaţă!
/: Dă-mi, Doamne, har să-nchid uşor
a-mele porţi spre ceaţă! :/

3. Şi poarta gândului s-o-nchid,
prin rugă si veghere,
spre cerul Tău să mă deschid,
o, Doamne, dă-mi putere!
/: Trezeşte-mă să mă deschid,
prin rugă şi veghere! :/

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 295