1. Sunt două temelii în viaţă.
Pe una omul îşi zideşte
trăirea-n orice dimineaţă:
sau jos, sau cea de SUS - cereşte.

R: Ne trezeşte Dumnezeu,
prin Cuvântul Său mereu,
să zidim cum El ne spune:
să zidim cu rugăciune,
pe Hristos, pe Hristos,
El ni-i veşnicul Folos!
să zidim, să zidim
pe Hristos!

2. Să le unești, nu-i cu putinţă;
ca noaptea cu o zi cu soare.
Oricât ai vrea, orice silinţă
ce ţi-o vei da, nu poţi fi-n stare!

3. O temelie-i adevărul,
pe care-l dă deplin Scriptura.
El ne zideşte-ntruna cerul,
iar dragostea ne dă căldura!

4. Pământu-i altă temelie:
e de nisip, și e minciună;
e frământare şi robie,
și pace nu e, ci furtună!

5. Să ne cunoaştem temelia
acuma cât mai este vreme,
cât nu soseşte veşnicia
cu moartea care să ne cheme!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 329