1. Când ochii mi-i ridic și-atent privesc
frumosul cer cu stele ce lucesc,
Te laud, Te laud!
Apoi pământul cu tot ce-i pe el,
cu munţi, cu pomi, cu păsări fel de fel,
Te laud, Doamne, Te laud!
Tu le-ai creat
atât de minunat,
Te laud, Te laud!

2. Lumina-n frumuseţea ei, Tu eşti!
Și viaţa ești și tainele cerești.
Te laud, Te laud!
O, Doamne, numai Tu ai conceput,
și ce-i văzut, și tot ce-i nevăzut.
Te laud, Doamne, Te laud!
Sunt copleşit
de tot ce-ai făptuit!
Te laud, Te laud!

3. Tu ai plătit un preţ nemăsurat,
prin Fiul Tău, ce jertfă ni L-ai dat!
Te laud, Te laud!
Prin El am fost și eu deplin adus
în noua viaţă - prin Hristos Isus!
Te laud, Doamne, Te laud!
Te preamăresc,
și-adânc Îți mulțumesc!
Te laud, Te laud!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 347