1. ⁴ Doamne, o, Dumnezeule mare,
Tu ce-n veci ții al Tău legământ,
Tu ce dai la ai Tăi îndurare,
câți Te cred și iubesc pe pământ.
⁵ Noi, cu toți, săvârșit-am păcate,
am fost, Doamne-ndărătnici și răi,
am călcat și porunci și dreptate,
⁶ ne-ascultând pe prooroci, robii Tăi.

2. ⁷ Tu ești Drept, însă noi, se cuvine,
toți să fim, greu și-adânc, rușinați,
⁸ și cei mari, și cei mici, căci spre Tine
ne-am făcut de nespus vinovați...
⁹ Dar la Tine, o Doamne-i iertare,
căci Tu ești milostiv și-ndurat,
căci spre Tine-am greșit fiecare,
¹⁰ și-al Tău glas, Doamne, n-am ascultat.

3. ¹¹ N-am voit să urmăm Legea-Ți sfântă,
cum părinții ne-au spus a urma,
și-astăzi greu plâns și chin ne-nspăimântă,
greu păcat, am făcut contra Ta...
¹⁷ Doamne-ascultă-ne-acuma strigarea,
pentru dragostea Celui Iubit,
Fața Ta fă să-Și plece-ndurarea
peste sfântu-Ți lăcaș pustiit...

4. ¹⁸ Pleacă-Ți, Doamne, urechea și-ascultă,
pleacă-Ți ochii cu milă-a vedea,
jalea grea și ruina cea multă,
din cetatea iubită cândva...
¹⁹ Nu pentru-a noastră neprihănire,
ci pentru mila Ta, Te rugăm,
dă-ne, Doamne, a Ta mântuire,
căci al Tău Nume Sfânt Îl chemăm...

I: Cântările Bibliei, cântarea 101
Autor text: Traian Dorz