Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ⁴ Doamne, o, Dumnezeule mare, Tu ce-n veci ții al Tău legământ, Tu ce dai la ai Tăi îndurare, câți Te cred și iubesc pe pământ. ⁵ Noi, cu toți, săvârșit-am păcate, am fost, Doamne-ndărătnici și răi, am călcat și porunci și dreptate, ⁶ ne-ascultând pe prooroci, robii Tăi. [V2] ⁷ Tu ești Drept, însă noi, se cuvine, toți să fim, greu și-adânc, rușinați, ⁸ și cei mari, și cei mici, căci spre Tine ne-am făcut de nespus vinovați... ⁹ Dar la Tine, o Doamne-i iertare, căci Tu ești milostiv și-ndurat, căci spre Tine-am greșit fiecare, ¹⁰ și-al Tău glas, Doamne, n-am ascultat. [V3] ¹¹ N-am voit să urmăm Legea-Ți sfântă, cum părinții ne-au spus a urma, și-astăzi greu plâns și chin ne-nspăimântă, greu păcat, am făcut contra Ta... ¹⁷ Doamne-ascultă-ne-acuma strigarea, pentru dragostea Celui Iubit, Fața Ta fă să-Și plece-ndurarea peste sfântu-Ți lăcaș pustiit... [V4] ¹⁸ Pleacă-Ți, Doamne, urechea și-ascultă, pleacă-Ți ochii cu milă-a vedea, jalea grea și ruina cea multă, din cetatea iubită cândva... ¹⁹ Nu pentru-a noastră neprihănire, ci pentru mila Ta, Te rugăm, dă-ne, Doamne, a Ta mântuire, căci al Tău Nume Sfânt Îl chemăm...