¹ Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a-ntâmplat și vezi-ne ocara cea grea de ne-ndurat; ² a noastră moștenire trecută-i la străin, și cei din altă țară, a noastre case țin.
Strofă 2
³ Ca văduvă ni-e mama, căci tată nu avem, ⁴ plătite lemne ardem, plătită apă bem; ⁵ vrăjmașii fără milă ne-alungă îndârjiți și nu ne dau odihnă, când suntem obosiți.
Strofă 3
⁶ Noi, mâna după pâine, spre-Asiria-am întins și spre Egipt, căci foamea și lipsa ne-a cuprins; ⁷ s-au dus părinții noștri care-au păcătuit, iar noi purtăm păcatul, ⁸ azi robii ne-au robit...
Strofă 4
Și nimeni nu ne scapă din mâna lor nici az', ⁹ mâncăm cu prețul vieții o pâine de necaz; ¹⁰ ne ard a foamei friguri, așa cum arde-un foc, ¹¹ femei și fete, toate-s bătaia lor de joc...
Strofă 5
¹² Mai marii noștri fost-au de dânșii nimiciți și toți bătrânii noștri sunt azi disprețuiți; ¹³ cei tineri duși la muncă, copiii la poveri... ah, toate-s, Doamne, numai dureri și iar dureri.
Strofă 1
¹ Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a-ntâmplat și vezi-ne ocara cea grea de ne-ndurat; ² a noastră moștenire trecută-i la străin, și cei din altă țară, a noastre case țin.
Strofă 2
³ Ca văduvă ni-e mama, căci tată nu avem, ⁴ plătite lemne ardem, plătită apă bem; ⁵ vrăjmașii fără milă ne-alungă îndârjiți și nu ne dau odihnă, când suntem obosiți.
Strofă 3
⁶ Noi, mâna după pâine, spre-Asiria-am întins și spre Egipt, căci foamea și lipsa ne-a cuprins; ⁷ s-au dus părinții noștri care-au păcătuit, iar noi purtăm păcatul, ⁸ azi robii ne-au robit...
Strofă 4
Și nimeni nu ne scapă din mâna lor nici az', ⁹ mâncăm cu prețul vieții o pâine de necaz; ¹⁰ ne ard a foamei friguri, așa cum arde-un foc, ¹¹ femei și fete, toate-s bătaia lor de joc...
Strofă 5
¹² Mai marii noștri fost-au de dânșii nimiciți și toți bătrânii noștri sunt azi disprețuiți; ¹³ cei tineri duși la muncă, copiii la poveri... ah, toate-s, Doamne, numai dureri și iar dureri.
1 / 1▲
1. ¹ Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a-ntâmplat
și vezi-ne ocara cea grea de ne-ndurat;
² a noastră moștenire trecută-i la străin,
și cei din altă țară, a noastre case țin.
2. ³ Ca văduvă ni-e mama, căci tată nu avem,
⁴ plătite lemne ardem, plătită apă bem;
⁵ vrăjmașii fără milă ne-alungă îndârjiți
și nu ne dau odihnă, când suntem obosiți.
3. ⁶ Noi, mâna după pâine, spre-Asiria-am întins
și spre Egipt, căci foamea și lipsa ne-a cuprins;
⁷ s-au dus părinții noștri care-au păcătuit,
iar noi purtăm păcatul, ⁸ azi robii ne-au robit...
4. Și nimeni nu ne scapă din mâna lor nici az',
⁹ mâncăm cu prețul vieții o pâine de necaz;
¹⁰ ne ard a foamei friguri, așa cum arde-un foc,
¹¹ femei și fete, toate-s bătaia lor de joc...
5. ¹² Mai marii noștri fost-au de dânșii nimiciți
și toți bătrânii noștri sunt azi disprețuiți;
¹³ cei tineri duși la muncă, copiii la poveri...
ah, toate-s, Doamne, numai dureri și iar dureri.
I: Cântările Bibliei, cântarea 98
Autor text: Traian Dorz