1. ⁵ Tu ieși 'naintea celor buni,
ce fac cu bucurie
dreptatea Ta, umblând mereu
pe căi plăcute Ție,
la cei ce-aminte își aduc,
cu dragoste de Tine,
la cei ce n-au uitat, ci țin
și fac ce este bine.

2. Dar vai, pe noi Te-ai mâniat,
căci plini suntem de rele...
vom suferi noi necurmat
sau vom scăpa din ele?
⁶ Ajuns-am niște necurați,
și-a noastre fapte bune,
urâte sunt în fața Ta,
cum nu se poate spune.

3. ⁷ Nu-i nimeni, Numele Tău sfânt
să-L cheme cu suspine,
și să dorească-a se-alipi
cu sufletul de Tine.
De-aceea Fața Ți-ai ascuns,
și stăm în părăsire,
Tu ne-ai lăsat... iar noi pierim
în grea nelegiuire...

4. ⁸ Și totuși, Doamne, Tu ne ești
preabunul nostru Tată,
ai Tăi suntem, Tu ne-ai făcut
cu mâna Ta odată.
⁹ O, nu Te mânia prea mult,
păcatul nu ni-l ține,
cu milă-apleacă-Te spre noi
și fă-ne iarăși bine...

I: Cântările Bibliei, cântarea 93
Autor text: Traian Dorz