Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ⁵ Tu ieși 'naintea celor buni, ce fac cu bucurie dreptatea Ta, umblând mereu pe căi plăcute Ție, la cei ce-aminte își aduc, cu dragoste de Tine, la cei ce n-au uitat, ci țin și fac ce este bine. [V2] Dar vai, pe noi Te-ai mâniat, căci plini suntem de rele... vom suferi noi necurmat sau vom scăpa din ele? ⁶ Ajuns-am niște necurați, și-a noastre fapte bune, urâte sunt în fața Ta, cum nu se poate spune. [V3] ⁷ Nu-i nimeni, Numele Tău sfânt să-L cheme cu suspine, și să dorească-a se-alipi cu sufletul de Tine. De-aceea Fața Ți-ai ascuns, și stăm în părăsire, Tu ne-ai lăsat... iar noi pierim în grea nelegiuire... [V4] ⁸ Și totuși, Doamne, Tu ne ești preabunul nostru Tată, ai Tăi suntem, Tu ne-ai făcut cu mâna Ta odată. ⁹ O, nu Te mânia prea mult, păcatul nu ni-l ține, cu milă-apleacă-Te spre noi și fă-ne iarăși bine...