1. ²⁶ Când va fi-nchis cerul și nu va fi ploaie,
pentru-a lor păcate împotriva Ta,
dacă ei se vor întoarce de la rele,
pentru-a Ta mustrare și pedepse grele,
și-n lăcașu-acesta Ție s-or ruga,

2. ²⁷ să-i asculți din cer și să le ierți păcatul,
îndreptându-i iar pe drumul Tău sfințit,
să trimiți din ceruri ploaia liniștită,
pe câmpia moștenirii dăruită
de-ndurarea Ta poporului iubit.

3. ²⁸ Iar când foamete sau ciumă, sau rugină,
sau tăciune, sau lăcuste de vreun fel
vor fi-n țară, sau vrăjmașul o să vină
să-mpresoare pe popor... și rob să-l țină,
sau urgii, sau boli veni-vor peste el,

4. ²⁹ dacă-un om atunci, sau dacă tot poporul,
rugăciuni va face cu căință grea,
întinzând aicea mâinile spre Tine,
³⁰ să-i asculți din locul slăvilor senine,
iartă-i și lucrează după mila Ta...

5. și plătește orișicui cum se cuvine,
Tu, Cel care orice inimă o știi,
³¹ ca să-nvețe să se teamă toți de Tine
câtă vreme-n țara asta ne vei ține,
țara care-ai dat-o la ai Tăi copii.

6. ³² Când străinul cel venit din depărtare,
pentru Numele Tău mare și slăvit,
căci va ști că al Tău Nume este mare,
c-al Tău braț e-ntins și mâna Ta e tare,
să se-nchine-n locu-acesta preaiubit...

7. ³³ să-l asculți din locul locuinței Tale
și să-i dai tot ce-Ți va cere-acest străin,
ca pământu-ntreg, popoarele din lume,
și Israel, să se teamă de-al Tău Nume,
și vor ști c-al Tău e-acest lăcaș divin...

I: Cântările Bibliei, cântarea 81
Autor text: Traian Dorz