Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ²⁶ Când va fi-nchis cerul și nu va fi ploaie, pentru-a lor păcate împotriva Ta, dacă ei se vor întoarce de la rele, pentru-a Ta mustrare și pedepse grele, și-n lăcașu-acesta Ție s-or ruga, [V2] ²⁷ să-i asculți din cer și să le ierți păcatul, îndreptându-i iar pe drumul Tău sfințit, să trimiți din ceruri ploaia liniștită, pe câmpia moștenirii dăruită de-ndurarea Ta poporului iubit. [V3] ²⁸ Iar când foamete sau ciumă, sau rugină, sau tăciune, sau lăcuste de vreun fel vor fi-n țară, sau vrăjmașul o să vină să-mpresoare pe popor... și rob să-l țină, sau urgii, sau boli veni-vor peste el, [V4] ²⁹ dacă-un om atunci, sau dacă tot poporul, rugăciuni va face cu căință grea, întinzând aicea mâinile spre Tine, ³⁰ să-i asculți din locul slăvilor senine, iartă-i și lucrează după mila Ta... [V5] și plătește orișicui cum se cuvine, Tu, Cel care orice inimă o știi, ³¹ ca să-nvețe să se teamă toți de Tine câtă vreme-n țara asta ne vei ține, țara care-ai dat-o la ai Tăi copii. [V6] ³² Când străinul cel venit din depărtare, pentru Numele Tău mare și slăvit, căci va ști că al Tău Nume este mare, c-al Tău braț e-ntins și mâna Ta e tare, să se-nchine-n locu-acesta preaiubit... [V7] ³³ să-l asculți din locul locuinței Tale și să-i dai tot ce-Ți va cere-acest străin, ca pământu-ntreg, popoarele din lume, și Israel, să se teamă de-al Tău Nume, și vor ști c-al Tău e-acest lăcaș divin...