Cântarea lui Habacuc (Habacuc 3.1-19) Partea IV

Autor: Nicolae Moldoveanu | Album: Cantarile Bibliei | Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 07/04/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Habacuc 3:14-19

Habacuc 3:14 Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş.
Habacuc 3:15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
Habacuc 3:16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
Habacuc 3:17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri,
Habacuc 3:18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
Habacuc 3:19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. –Către mai-marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde.

Strofă 1

¹⁴ Străpungi cu fulgerele Tale
pe răii ce se năpustesc
/: ca o furtună să m-alunge
și a mă nimici doresc. :/

Strofă 2

¹⁵ Cu caii Tăi Tu mergi pe mare,
pe spuma mărilor plutind,
¹⁶ /: când auzit-am lucru-acesta
eu m-am cutremurat gândind. :/

Strofă 3

Mă înfior adânc și tremur,
cum aș putea să nu vorbesc,
/: s-aștept tăcând venirea zilei
când cei asupritori sosesc. :/

Strofă 4

¹⁷ O, Doamne, chiar când nici smochinul
de nicăieri nu va-nflori,
/: chiar dacă vița n-ar da roadă,
măslinul dacă va lipsi, :/

Strofă 5

Chiar când și câmpurile noastre
nici hrana noastră nu ne-ar da,
/: și oile-ar pieri în staul
și grajdul gol de boi ar sta, :/

Strofă 6

¹⁸ Da, chiar și-atunci, cu bucurie
în Domnul să nădăjduim,
/: în Domnul mântuirii noastre
adâncă pace să găsim. :/

Strofă 7

¹⁹ Căci Domnul este-a mea tărie,
picioare iuți îmi dă s-alerg,
/: El cu puterea Lui mă face
de-a pururi pe 'nălțimi să merg. :/

1 / 1 ▲

1. ¹⁴ Străpungi cu fulgerele Tale
pe răii ce se năpustesc
/: ca o furtună să m-alunge
și a mă nimici doresc. :/

2. ¹⁵ Cu caii Tăi Tu mergi pe mare,
pe spuma mărilor plutind,
¹⁶ /: când auzit-am lucru-acesta
eu m-am cutremurat gândind. :/

3. Mă înfior adânc și tremur,
cum aș putea să nu vorbesc,
/: s-aștept tăcând venirea zilei
când cei asupritori sosesc. :/

4. ¹⁷ O, Doamne, chiar când nici smochinul
de nicăieri nu va-nflori,
/: chiar dacă vița n-ar da roadă,
măslinul dacă va lipsi, :/

5. Chiar când și câmpurile noastre
nici hrana noastră nu ne-ar da,
/: și oile-ar pieri în staul
și grajdul gol de boi ar sta, :/

6. ¹⁸ Da, chiar și-atunci, cu bucurie
în Domnul să nădăjduim,
/: în Domnul mântuirii noastre
adâncă pace să găsim. :/

7. ¹⁹ Căci Domnul este-a mea tărie,
picioare iuți îmi dă s-alerg,
/: El cu puterea Lui mă face
de-a pururi pe 'nălțimi să merg. :/

I: Cântările Bibliei, cântarea 57
Autor text: Traian Dorz