1. ¹⁴ Străpungi cu fulgerele Tale
pe răii ce se năpustesc
/: ca o furtună să m-alunge
și a mă nimici doresc. :/

2. ¹⁵ Cu caii Tăi Tu mergi pe mare,
pe spuma mărilor plutind,
¹⁶ /: când auzit-am lucru-acesta
eu m-am cutremurat gândind. :/

3. Mă înfior adânc și tremur,
cum aș putea să nu vorbesc,
/: s-aștept tăcând venirea zilei
când cei asupritori sosesc. :/

4. ¹⁷ O, Doamne, chiar când nici smochinul
de nicăieri nu va-nflori,
/: chiar dacă vița n-ar da roadă,
măslinul dacă va lipsi, :/

5. Chiar când și câmpurile noastre
nici hrana noastră nu ne-ar da,
/: și oile-ar pieri în staul
și grajdul gol de boi ar sta, :/

6. ¹⁸ Da, chiar și-atunci, cu bucurie
în Domnul să nădăjduim,
/: în Domnul mântuirii noastre
adâncă pace să găsim. :/

7. ¹⁹ Căci Domnul este-a mea tărie,
picioare iuți îmi dă s-alerg,
/: El cu puterea Lui mă face
de-a pururi pe 'nălțimi să merg. :/

I: Cântările Bibliei, cântarea 57
Autor text: Traian Dorz