1. Și când nu spun cuvinte,
și când nu spun prin cânt,
pe Tine, Sfânt Părinte,
Te laud viu şi sfânt!
Te laud, Te laud, Te laud
mai viu şi sfânt!

2. O laudă să-mi fie
fiinţa ne-ncetat,
şi o-nchinare vie
c-un duh înflăcărat!
Te laud, Te laud, Te laud
înflăcărat!

3. Și-n noaptea cea adâncă,
cu somnul cel mai greu,
să-mi fie viaţa stâncă
de laudă mereu!
Te laud, Te laud, Te laud
mereu, mereu!

4. Ca aerul ce-mi ţine
ființa, neoprit,
Părinte, fie-n mine
o laudă-n zenit!
Te laud, Te laud, Te laud
ca-n plin zenit!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 390