1. ¹⁵ O, poate mama a-și uita
copilul ce-alăptează,
să n-aibă milă, oare ea
de fiul ce-l veghează,
/: ce-l strânge ea la sânul ei
și somnul i-l veghează? :/

2. Dar chiar și dacă v-ar uita
ființa neuitată,
Eu, totuși, nu vă voi putea
aceasta niciodată.
/: Eu să vă uit? - Nu voi putea
aceasta niciodată. :/

3. ¹⁶ Căci v-am săpat pe-a Mele mâini
în rane neuitate,
și-a voastre amintiri rămân
în ochii Mei curate.
/: Eu nu le uit căci sunt pe veci
în ochii Mei, curate. :/

4. ¹⁷ Veni-vor zile când cei răi
uitați vor fi de tine,
vedea-vei fericiți pe-ai tăi
cu fețe-n veci senine,
/: despovărați și fericiți,
cu fețe-n veci senine. :/

I: Cântările Bibliei, cântarea 42
Autor text: Traian Dorz