Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] ¹⁵ O, poate mama a-și uita copilul ce-alăptează, să n-aibă milă, oare ea de fiul ce-l veghează, /: ce-l strânge ea la sânul ei și somnul i-l veghează? :/ [V2] Dar chiar și dacă v-ar uita ființa neuitată, Eu, totuși, nu vă voi putea aceasta niciodată. /: Eu să vă uit? - Nu voi putea aceasta niciodată. :/ [V3] ¹⁶ Căci v-am săpat pe-a Mele mâini în rane neuitate, și-a voastre amintiri rămân în ochii Mei curate. /: Eu nu le uit căci sunt pe veci în ochii Mei, curate. :/ [V4] ¹⁷ Veni-vor zile când cei răi uitați vor fi de tine, vedea-vei fericiți pe-ai tăi cu fețe-n veci senine, /: despovărați și fericiți, cu fețe-n veci senine. :/